Aur condimentat (partea I)

In copilarie, Turcia insemna pentru mine: cele mai bune ciocolate, blugi si eventual prima mea jacheta de piele.

Fotografiile din copilarie si piesele vechi de aur ramase prin casetele de bijuterii din casa aveau insa marturia clara a faptului ca nu pentru ciocolata merg oamenii in Istanbul.

In 2015 am revenit pe meleaguri turcesti dupa foarte multi ani.

In calitate de adult de data aceasta.

Ciocolata nu m-a mai tentat. Era deja ajunsa de foarte multi ani si in Romania, si inca in cele mai rafinate forme ale sale!

Adultul din mine s-a pregatit pentru intrarea in Marele Bazar. Respectiv, goana dupa AUR.

Zis si facut. Cazare in Sultan Ahmet, foarte aproape de ”bazaar”.

A doua zi, dis de diminata, intre chemarea la rugaciune care rasuna duios din toate colturile ( nu aceasta m-a trezit ci forfota orasului aglomerat, plin de turisti si de viata) si cele mai bune placinte cu unt mancate vreodata (hotelul respectiv aveau un mic dejun fabulos, prajituri gatite de casa si o turcoaica oachesa care mi-a dat chiar si reteta placintelor minune, iar daca n-am ratacito-o, promit sa v-o scriu aici candva) am nascocit planul zilei, cu start de shopping in Marele Bazar, fireste.

Am pornit printre alei, cerand si primind directii precise spre Kapalıçarşı (Marele Bazar).

Posibil sa te ratacesti nu era. Dar Istanbulul modern era asezat parca altfel. Strazile erau ascunse intr-un fel de spirala…cazarea era cumva amplasata mai catre bulevardul Kent(langa mare), destul de intortocheat asadar drumul pana pe bulevarul principal cu iesirea catre bazar.

Mergand agale pe strazile cu suisuri si coborasuri, mirosul de nuci, miere, ceaiuri si ierburi aromatice devenea din ce in ce mai pregnant.

Pe masura ce oamenii iesiti in cale ofereau directii precise catre bazaar, ideea ca aurul nu poate sa miroasa a condimente si nici a prajituri devenise aproape o dilema existentiala.

Simturile erau din ce in ce mai coplesite de zona gastronomiei intrucat aproape fiecare vanzator avea de primit turistii cu baclavale si ceai de trandafiri sau negru.

Am poposit pret de cateva minute prin doua-trei magazine de blanuri si covoare, de-a lungul coborasului care parea sa duca si mai aproape de bazar…

Va urma!

(…)

Deniz