Arhiva tag-ul pentru: Aur

Articole

Artist și Preot,  o prezență puternică în lumea muzicii, în special în Europa de Est, și în conștiința publică. Preot, cântăreț-compozitor, producător de discuri și, de asemenea, o voce publică împotriva tuturor formelor de nedreptate și abuz.

Născut în Sicilia, un ținut care cunoaște atât lumina credinței, cât și umbrele puterii criminale,Corrado Puliatti a ales să răspundă cu muzică și Cuvânt. Încă din tinerețe, a demonstrat o vocație dublă și inseparabilă: cea a preoției și cea a artei. Astăzi, le urmărește pe amândouă cu aceeași integritate și dăruire.

În domeniul muzical, cifrele vorbesc de la sine: peste 3.000 de concerte, peste 50 de single-uri lansate, patru premii oficiale, inclusiv discuri de aur și platină. O operă impresionantă care nu este niciodată un scop în sine, ci întotdeauna condusă de un mesaj profund de speranță, umanitate și credință. Vocea sa caldă, melodiile evocatoare și versurile impregnate de viața reală l-au făcut iubit de un public vast, ajungând mult dincolo de granițele Italiei.

A reusit să se facă faimos nu doar în italia, depășind granitele peninsulei a ajuns în Europa de Est  unde in prezent este invitat regulat la programe naționale de televiziune, talk-show-uri, festivaluri de muzică dar și la evenimente religioase difuzate de marile rețele. Prezența sa este așteptată și respectată, muzica sa este înțeleasă și iubită.

Corrado Puliatti reușește să vorbească din inimă și pentru inimă, iar această autenticitate transcende toate barierele lingvistice și culturale.

Dar rolul său nu se limitează la artă. Corrado Puliatti este, de asemenea, un preot profund angajat în problemele sociale, cunoscut pentru poziția sa curajoasă anti-mafie. În discursurile sale publice, concerte, omilii și versuri, este evidentă o poziție clară împotriva tuturor formelor de crimă organizată, violență și codul tăcerii. Nu s-a temut niciodată să se expună, iar consecvența sa a fost adesea un far pentru mulți tineri și credincioși.

Ca producător de discuri, supraveghează fiecare detaliu al lansărilor sale. Nu doar cântă: scrie, aranjează, produce și regizează, creând lucrări muzicale care mențin întotdeauna o identitate etică și estetică puternică. Muzica sa se naște din experiențe reale, din întâlniri cu suferința și speranța, dintr-o credință trăită profund. Unele dintre cele mai faimoase cântece ale sale – precum „Incancellabile”, „Notte di luna piena”, „Sono ancora qui” și „Notte senza stelle” – au fost adevărate imnuri spirituale și sociale.

După ce s-a luptat cu o boală gravă care l-a ținut departe de scenă,Corrado Puliatti s-a întors cu forță și determinare, lansând noi single-uri și vorbind publicului la concerte și în mass-media. Întoarcerea sa nu a fost doar artistică, ci și umană și spirituală: o adevărată renaștere, un semn de rezistență și speranță.

Astăzi este un punct de referință pentru atât de mulți oameni: pentru credincioși, pentru artiști, pentru cei care caută o voce clară într-o lume adesea confuză. Cu peste 3.000 de concerte, zeci de cântece publicate, aparițiile sale la televizor și munca sa pastorală, el continuă să construiască punți între cer și pământ, între artă și Evanghelie, între muzică și adevăr.

Cei care îl ascultă primesc mult mai mult decât un cântec: primesc un mesaj, o mărturie, un imbold de a trăi autentic.

In copilarie, Turcia insemna pentru mine: cele mai bune ciocolate, blugi si eventual prima mea jacheta de piele.

Fotografiile din copilarie si piesele vechi de aur ramase prin casetele de bijuterii din casa aveau insa marturia clara a faptului ca nu pentru ciocolata merg oamenii in Istanbul.

In 2015 am revenit pe meleaguri turcesti dupa foarte multi ani.

In calitate de adult de data aceasta.

Ciocolata nu m-a mai tentat. Era deja ajunsa de foarte multi ani si in Romania, si inca in cele mai rafinate forme ale sale!

Adultul din mine s-a pregatit pentru intrarea in Marele Bazar. Respectiv, goana dupa AUR.

Zis si facut. Cazare in Sultan Ahmet, foarte aproape de ”bazaar”.

A doua zi, dis de diminata, intre chemarea la rugaciune care rasuna duios din toate colturile ( nu aceasta m-a trezit ci forfota orasului aglomerat, plin de turisti si de viata) si cele mai bune placinte cu unt mancate vreodata (hotelul respectiv aveau un mic dejun fabulos, prajituri gatite de casa si o turcoaica oachesa care mi-a dat chiar si reteta placintelor minune, iar daca n-am ratacito-o, promit sa v-o scriu aici candva) am nascocit planul zilei, cu start de shopping in Marele Bazar, fireste.

Am pornit printre alei, cerand si primind directii precise spre Kapalıçarşı (Marele Bazar).

Posibil sa te ratacesti nu era. Dar Istanbulul modern era asezat parca altfel. Strazile erau ascunse intr-un fel de spirala…cazarea era cumva amplasata mai catre bulevardul Kent(langa mare), destul de intortocheat asadar drumul pana pe bulevarul principal cu iesirea catre bazar.

Mergand agale pe strazile cu suisuri si coborasuri, mirosul de nuci, miere, ceaiuri si ierburi aromatice devenea din ce in ce mai pregnant.

Pe masura ce oamenii iesiti in cale ofereau directii precise catre bazaar, ideea ca aurul nu poate sa miroasa a condimente si nici a prajituri devenise aproape o dilema existentiala.

Simturile erau din ce in ce mai coplesite de zona gastronomiei intrucat aproape fiecare vanzator avea de primit turistii cu baclavale si ceai de trandafiri sau negru.

Am poposit pret de cateva minute prin doua-trei magazine de blanuri si covoare, de-a lungul coborasului care parea sa duca si mai aproape de bazar…

Va urma!

(…)

Deniz